Substante vitale importante pentru o vedere sanatoasa

Substante vitale importante pentru o vedere sanatoasa
Extras din cartea “Ochii sanatosi si alimentatia”

Autori: Dr. Michael Hamm
Dipl.oec.troph.Dirk Neuberger
CU ACORDUL AUTORILOR


Mâncăm şi cu ochii –


Un meniu pentru o vedere bună


Pentru a trăi, munci şi a se menţine sănătos, omul are nevoie de aproximativ 50 de substanţe nutritive. Şi organul de înaltă performanţă - ochiul – se bazează pe alimentaţia cu diferite dintre aceste substanţe preluate din hrană prin circuitul sanguin, mai exact de la vitamina A până la oligoelementul zinc, de la acidul Omega-3 DHA acid docosahexaenoic) indispensabil pentru acuitatea vizuală, până la substanţa gălbuie din plante, luteina. Substanţele nutritive sunt ajutoare de dezvoltare pentru vedere, dar au şi un rol decisiv în menţinerea capacităţii şi acuităţii vizuale până la vârste înaintate.


Cea mai cunoscută substanţă nutritivă cu care se face legătura în ceea ce priveşte acuitatea vizuală şi sănătatea ochilor este vitamina A.


Faptul că vitamina A joacă un rol-cheie în procesul vederii a dus la supranumirea acestei vitamine drept „vitamina ochilor”. Denumirea specializată „Retinol” pentru vitamina A este derivată din termenul „retina”, retina ochilor.
Vitamina A participă la formarea purpurului retinian – sau purpurul vizual – a epiteliilor de pigment din retină, care sunt responsabili de vederea crepusculară.


Deja o lipsă minoră de vitamina A poate duce la situaţia în care abia mai puteţi deosebi contraste şi contururi în întuneric. Aveţi nevoie de considerabil mai mult timp de acomodare la întuneric, de exemplu când treceţi dintr-o încăpere luminoasă într-una întunecoasă. Încetinirea adaptării la întuneric poate duce la aşa-numita ambliopie nocturnă („orbul găinii”).

 

Vitamina A – vitamina clasică pentru ochi

Solicitări deosebite ale ochilor, ca de exemplu lucrul la calculator, privitul nopţi la rând la televizor şi călătorii dese noaptea (şoferi profesionişti de camioane) pot creşte necesarul de vitamina A. Chiar şi cine stă mult la soare are nevoie de mai multă vitamina A. Lumina soarelui descompune vitamina A chiar în ochi.

 

Ce pot face pentru a acumula necesarul de vitamina A?


Adulţii ar trebui să acumuleze zilnic prin alimentaţie 0,8 mg (femei) până la 1,0 mg (bărbaţi) de vitamina A. Vitamina A pură apare doar în surse animale. De exemplu organele interne, precum ficatul, sunt foarte bogate în vitamina A. Dar şi untul, felurile de brânză grase, laptele gras şi peştii graşi ca heringul şi macroul sunt, pe lângă ouă, surse bune de vitamina A. 100 de grame de Camembert sau Brie conţin aproximativ jumătate din doza zilnică recomandată de vitamina A. Retinolul solubil în grăsime apare în alimentaţie şi în formele sale premergătoare - mai ales în beta-caroten – ca provitamina A. Carotenul are numele de la carotă (morcov), care face ca aceasta să fie galbenă. Din acest motiv morcovii sunt lăudaţi a fi alimente pentru o vedere bună.

 

Multe legume galbene şi verzi sunt o sursă bună de provitamina A. Câteva exemple: broccoli, varza, spanacul, andivele, salata de câmp, ardeii roşii şi galbeni, roşiile, feniculul, şi bineînţeles morcovii, pe primul loc. Un pic de grăsime la prepararea surselor vegetale de provitamina A (de exemplu ulei de măsline la salată sau un pic de unt la legumele scăzute sau miez de nucă la salată) ameliorează absorbţia acestei provitamine solubile în corp. Şi diverse fructe sunt surse bune de beta-caroten, ca de exemplu caisele, pepenele galben, piersicile, mango şi cătina albă. Recomandarea de a mânca la fiecare masă legume şi / sau fructe ameliorează alimentaţia cu (pro)vitamina A.

 

Scutul de protecţie antioxidant pentru ochii sensibili la lumină


Ochii trăiesc din lumină. Acest lucru însă are şi o parte negativă, dacă luăm în considerare cât de mult poate dăuna lumina soarelui deja pielii omului. Deoarece ochii sunt un organ deosebit de sensibil, poate fi lezat chiar prin lumină, cea care face posibil procesul vederii. Afecţiunea are originea într-o serie de procese oxidative, adică procese declanşate prin reacţii cu oxigenul. Astfel încărcarea ridicată cu lumină a retinei, mai ales a maculei (petei galbene), prezenţa în abundenţă a unor acizi graşi polinesaturaţi, sensibili la oxidare, în segmentele exterioare a foto-receptorilor, precum şi tensiunea ridicată a oxigenului creează
un mediu propice pentru formarea unor combinaţii chimice radicale de oxigen, ce ar putea dăuna proteinelor cristalinului.

Lumină UV   Radicali de oxigen aaaaaaaaaaaaaaa
    Retină, epiteliu de pigment  
      Luteină / zaxantină
      Vitamina C, E, zinc, seleniu, cupru
      antociani
  Peroxidare de lipide    
  Afectarea membranelor foto+receptorilor bogaţi în PUFA    

 

 La stările de boală, la care radicalii liberi ar putea să joace un rol, se numără, pe lângă bolile de inimă şi a circuitului sanguin, şi afecţiunile inflamatorii şi afecţiuni ale acuităţii vizuale, cum ar fi cataracta senilă. S-a observat că radicalii liberi de oxigen joacă un rol important în mecanismul de opacifiere a cristalinului, mai ales la expunerea la lumină cu raze UV. Prin urmare, antioxidanţilor din alimentaţie, cum ar fi vitaminele C şi E, oligoelementele zinc şi seleniu, precum şi carotinoidele luteină şi zeaxantină, le revine o funcţie majoră de scut protector.

 

Concentraţie ridicată de vitamina C în ochi – protecţie naturală


Pentru protejarea de stresul oxidant răspund şi sunt indispensabile micro-substanţele nutritive antioxidante ca substanţe care captează radicalii în cristalin şi în umoarea apoasă. În acest context este cunoscut faptul că în umoarea apoasă şi în cristalinul ochiului uman se află cantităţi mare ale vitaminei C solubile în apă, în concentraţii de câteva ori mai ridicate decât în plasma sangvină. Nivelul de vitamina C în umoarea apoasă şi în cristalin scade însă odată cu înaintarea în vârstă şi cu progresul dezvoltării cataractei, adică a opacifierii cristalinului.


Pentru a preveni diferitele boli, printre altele cataracta, şi luând în considerare o constelaţie deosebită de riscuri (persoane care poartă ochelari sau lentile de contact) pot fi administrate doze mai mari de vitamina C, în zona de siguranţă fiziologică de 200-300 mg. În anumite condiţii de viaţă necesarul de vitamina C este cu mult mai mare: solicitare corporală deosebită (sport, printre altele), stres continuu, fumatul excesiv, precum şi consumul de alcool şi de medicamente, la fel ca şi anumite afecţiuni, de exemplu diabetes mellitus şi infecţii. Persoanele expuse des razelor solare, de exemplu la locul de muncă sau la sejururi mai lungi la altitudini ridicate la munte, au un risc de cataractă ridicat şi din acest motiv eventual un necesar de vitamina C preventiv mai ridicat.


Reprezintă o categorie de risc în ceea ce priveşte alimentaţia cu vitamina C persoanele care în general consumă foarte puţine legume sau fructe ca sursă principală pentru această vitamină (mai ales bărbaţii mai în vârstă). Şi persoanele cu o alimentaţie unilaterală sau în timpul unor diete foarte stricte pentru slăbit ţin de această categorie de risc. Aproximativ 30% din populaţie prezintă o valoare de absorbţie a vitaminei C din alimente sub valoarea de referinţă a D-A-CH, care este indicat a fi de 100 mg pe zi (Studiu naţional de alimentaţie II; 2008)

 

Vitamina E – cel mai cunoscut antioxidant


Şi vitamina apare în cristalinul ochiului. Antioxidantul solubil în grăsime are aici o funcţie deosebită de protecţie faţă de acizii graşi polinesaturaţi ai foto-receptorilor. Vitamina C (solubilă în apă) şi vitamina E (solubilă în grăsime) se completează şi se sprijină în funcţia lor antioxidantă în medii diferite. Doza zilnică de vitamina E ar trebui să fie de 12-15 mg.
Cele mai bune surse de hrană pentru vitamina E sunt uleiurile vegetale şi margarina produsă din acestea, precum şi nucile, uleaginoase şi răsadurile de cereale. Recomandăm
ulei de rapiţă, de măsline şi/sau de nuci, precum şi zilnic o mână de nuci (de exemplu nuci, migdale sau alune).


Luteina şi zeaxantina – coloranţi naturali pentru vederea cea mai bună

Luteina aparţine de carotinoide, cea de-a două grupă ca mărime a substanţelor secundare conţinute în plante, pe lângă polifenolii care sunt tot coloraţi. În plante, carotinoidele îndeplinesc două funcţii decisive. Pe de o parte facilitează fotosinteza, ajutând plantele să utilizeze în mod optim lumina soarelui. Pe de altă parte protejează plantele cu o activitate fotosintetică ridicată faţă de daunele provocate de radicalii liberi în urma expunerii prelungite la soare. Carotinoidele sunt deci umbrela de soare a plantei. Ca şi componentă a alimentaţiei, la om exercită probabil o funcţie asemănătoare de protecţie ca nişte "ochelari de soare" din interior. Luteina nu are niciun efect ca provitamină A, motiv pentru care efectul antioxidant protector prevalează.


În ceea ce priveşte ochii, carotinoidele galbene luteina şi zeaxantina se dovedesc a fi deosebit de importante. Sunt singurele carotinoide care se găsesc în cristalin şi în retină.


Luteina şi zeaxantina apar concentrate în zona centrală a retinei, care este denumită macula lutea („pata galbenă”). Macula se află în mijlocul fundului de ochi şi este descris ca fiind locul „celei mai bune vederi”. Pata galbenă ne dă capacitatea de a citi, de a recunoaşte detalii fine şi diferenţele dintre culori.


Culoarea galbenă îi este atribuită existenţei acestor două caretinoide. Îmbogăţirea carotenoidelor galbene are loc exact acolo unde, din cauza prezenţei din abundenţă a unor acizi polinesaturaţi, sensibili la oxidare, este nevoie de o protecţie ridicată cu antioxidanţi.


Luteina şi zeaxantina sunt capabile să absoarbă razele periculoase pentru ochi. În plus oferă protecţie antioxidantă faţă de radicalii liberi, care, printre altele, sunt formaţi în mod continuu în macula prin lumina soarelui. Carotinoidele facilitează deci o protecţie deosebită împotriva degenerării maculei condiţionate de vârstă. Este dovedit ştiinţific faptul că o alimentaţie cu substanţe vegetale galbene poate creşte conţinutul de pigmenţi protectori în macula.

 

Conținutul de luteină și zeaxantină al diferitor legume mg/100 g

  Zeaxantină Luteină
Varză creață 0.17 21.9
Pătrunjel * 10.0
Spanac crud 0.33 10.0
Broccoli 0.02 1.9
Salată verde 0.18 1.8
Mazăre 0.06 1.7
Varză de Bruxelles * 1.3
Fasole verde 0.44 0.7
Porumb 0.53 0.7
Morcov crud 0.02 0.3
Rosii * 0.1
*date indisponibile. Valori conform Holden et al., 1999

 

…. conținutul ridicat de clorofilă al plantelor. Clorofila verde acoperă pigmentul galben. Pigmenții galbeni devin vizibili numai când frunzele se ofilesc. Pentru compușii vegetali secundari nu există recomandări în sensul valorilor de referință oficiale D-A-CH1) . În scopuri de prevenție și pentru tratamentul dietetic cu suplimente alimentare în cazul diagnosticării degenerării maculare legate de vârstă se recomandă totuși doze zilnice de 10 mg și mai mult (v. și pagina 50 f.).


Mai multă culoare pentru ochi sănătoși – Antocienii din afine și coacăze negre

În medicina empirică, proprietățile de protejare a ochilor deținute de afine, cu puterea lor de colorare de un albastru intens, sunt cunoscute de multă vreme. O alimentație bogată în asemenea fructe ar asigura în special o vedere bună pe timp de noapte. Astfel, piloții escadrilei engleze de aviație consumau în timpul războiului dulceață de afine, pentru a-și îmbunătăți abilitatea de a vedea pe timp de noapte.


Substanțele active de protecție ale afinelor, care se găsesc și în strugurii roșii, în cireșile închise la culoare, în mure și în coacăzele negre, sunt antocienii, care aparțin pigmenților vegetali secundari. Aceștia conferă fructelor culoarea lor albastră, roșie, violetă până aproape de negru. Asemenea carotinoizilor colorați, aceștia protejează de soare planta și prezintă un potențial antioxidant de protecție ridicat pentru om.


1) Valorile de referință D-A-CH cu privire la aportul de substanțe nutritive, stabilite de comun acord de către Societatea Germană pentru Alimentație, Societatea Austriacă pentru Alimentație și Societatea Elvețiană pentru Cercetări în Domeniul Alimentației, n.t.


Din acest motiv se presupune ca antocienii au și capacitatea de a proteja celulele fotoreceptoare ale retinei, deosebit de active din punct de vedere metabolic și având astfel o sensibilitate oxidativă ridicată, de acțiunea dăunătoare a radicalilor liberi. Primele cercetări de laborator efectuate pe culturi de celule indică acest lucru. Dincolo de aceasta se presupune că antocienii colorați pot asigura îndeosebi și alimentarea celulelor fotoreceptoare cu substanțe nutritive și oxigen, datorită acțiunii lor stabilizatoare asupra vaselor sanguine. Vasele fine de alimentare ale membranei coroide trebuie să fie deosebit de stabile, întrucât eventualele sângerări din zonele extrem de fine, neetanșe ale ochiului ar afecta în cele din urmă traseul luminii în ochi și apoi, rapid, senzația de vedere. Acest efect de întărire a peretelui vascular este deosebit de important pentru diabetici.

 

Ca urmare a bolii de care suferă aceștia, pe parcursul anilor apar deseori afecțiuni ale ochilor. În cazul așa-numitei retinopatii diabetice apar sângerări din vasele fine ale membranei coroide. Fructele cu boabe, cu antocienii lor protectori, ar putea avea în asemenea situații o contribuție importantă la asigurarea unei rezistențe sănătoase a vaselor sanguine din ochi.

 

Zincul – multitalentul metabolismului ocular


Zincul este un microelement esențial și indispensabil pentru creșterea și funcționarea corespunzătoare a metabolismului, în special în domeniul proteinelor.
Zincul are însă o importanță deosebită și pentru funcționarea ochilor. El apare într-o concentrație ridicată în special în retină. Acest microelement îndeplinește diferite funcții fiziologice, intervenind, printre altele, în metabolismul vitaminei A. În cadrul ochiului, zincul reglează reacția rodopsinei la lumină. Rodopsina este denumirea de specialitate a purpurei vizuale, un compus din vitamina A și o proteină. Ea influențează funcția de membrană a fotoreceptoarelor și modulează transmiterea nervoasă. Fiind o componentă a enzimelor antioxidante, zincul are și el o acțiune protectoare. Valoarea de referință pentru aportul zilnic de zinc în alimentație este de 7 mg pentru femei și 10 mg pentru bărbați.


Seleniul – microelementul antioxidant


Protecția împotriva atacurilor radicalilor liberi este asigurată, nu în ultimul rând, și de către enzima protectoare glutation peroxidaza, la a cărei structură și funcționare contribuie microelementul vital seleniu. Acesta completează sistemul de protecție pentru combaterea acțiunii radicalilor liberi asupra ochiului, și în special asupra maculei sensibile la oxidare,
cu alimentare maximă cu oxigen și cea mai mare expunere la lumină în zona vizuală de mare solicitare. Seleniul, zincul, vitaminele E și C și carotinoizii colorați trebuie considerați neapărat împreună ca membri ai unei echipe, sub forma unei diete diversificate. Nu este însă recomandată administrarea izolată și în doze mari a antioxidanților individuali.


Vitamina B2 – vitamina energiei și antioxidant secundar


Vitamina B2 este denumită și riboflavină. Această vitamină a fost descoperită mai întâi în lapte. Întrucât ei i se datorează ușoara colorare în galben a laptelui, această vitamină din grupa B a fost numită la început lactoflavină. Acest nume se compune din cuvintele latine „lacto“, pentru lapte și „flavin“ pentru culoarea galbenă.
Rolul său principal în cadrul alimentației constă în participarea la producerea de energie din grăsimi și carbohidrați, prin reacție cu oxigenul, proces denumit în mod curent „ardere“. De aici și denumirea populară de „vitamină a energiei“.


În cadrul ochiului vitamina B2 exercită însă funcții de protecție importante. Ea apare într-o concentrație ridicată în cornee și cristalin. Vitamina B2 poate menține cristalinul limpede si transparent. Astfel, există dovezi științifice conform cărora persoanele cu aport bun de riboflavină prezintă un risc mai redus de a se îmbolnăvi de opacifierea cristalinului (cataractă) decât persoanele cu o alimentație defectuoasă.


În sfârșit, vitamina B2 contribuie la protecția anticorozivă a ochiului, care este, în mod firesc deosebit de expus acțiunii luminii și a oxigenului. Aceasta se datorează capacității antioxidante indirecte a riboflavinei. Ea participă la generarea captatorului de radicali glutation. Datorită vitaminei B2, sistemul de protecție antioxidant aflat în legătură cu seleniul poate fi astfel reciclat în procesul de combatere a radicalilor liberi. Astfel se explică denumirea de „antioxidant secundar“.


Aportul zilnic recomandat este de 1,2 – 1,6 mg vitamină B2. Pe lângă lapte și produsele lactate, peștele și ouăle reprezintă de asemenea o sursă bună de alimentație.

 

Energie pentru ochi


Metabolismul energetic al ochilor depinde în mare măsură de alimentarea cu glucoză prin intermediul circuitului sanguin și prin aceasta, așa cum s-a arătat, de starea funcțională a vaselor de sânge ca sistem de alimentare cu energie. Glucoza, așa-numitul „zahăr în sânge“, reprezintă sursa de energie nr. 1 pentru toate celulele nervoase. Odată cu hrana asimilăm diferiți carbohidrați: amidon, zaharoză, lactoză, fructoză și dextroză, cunoscută în general sub denumirea de glucoză. Aceștia servesc la furnizarea energie alimentară pentru diferitele tipuri de efort ale corpului – de la activitatea musculară și până la cea mentală, inclusiv văzul.


Energia – dozată corect


Există o diferență considerabilă între ingerarea carbohidraților sub forma zahărului și amidonului cu disponibilitate rapidă, de exemplu din dulciuri, băuturi dulci și produse din făină albă, sau sub formă de glucide cu disponibilitate lentă, din alimente bogate în fibre, cum sunt fulgii de cereale integrale, pâinea integrală din făină brută, legumele, păstăile și fructele bogate în apă, ca de exemplu merele, fructele cu boabe și citricele.

Aceste din urmă alimente recomandabile au un indice glicemic redus și permit o creștere moderată a zahărului în sânge, oferind avantajul unui nivel cât mai constant al glicemiei pe o perioadă mai mare de timp. Spre deosebire de acestea, carbohidrații rapizi cu index glicemic ridicat duc la o creștere puternică, rapidă a zahărului din sânge.

 

Vârfurile mari de glicemie pot avea însă efecte negative asupra sănătății ochilor, provocând stres oxidant, reacții inflamatorii și tulburări metabolice, ca și formarea unor combinații zahăr-proteina dăunătoare pentru vase, cunoscute sub denumirea de specialitate „Produse finale de glicozilare avansată“ (Advanced Glycosylation End Products – AGEs). În general vorbind, toate modificările declanșate de un flux permanent de zahăr din alimentația noastră conduc la deteriorări ale pereților vasculari, ale cristalinului ochiului și ale celulelor fotoreceptoare.


Pornind de la aceste considerații, o echipă de lucru americană (Chiu, Milton, Gensler și Taylor, 2007) a cercetat de aceea și posibila legătură dintre indicele glicemic al alimentației și apariția degenerării maculare legate de vârstă. Cercetătorii au ajuns la concluzia că o reducere a indicelui glicemic al alimentației, ca factor de risc influențabil, ar putea reduce și riscul de degenerare maculară legată de vârstă. Preferarea consumului de produse din cereale integrale, de legume, păstăi și fructe prezintă însă și alte avantaje, rezultate în general din conținutul mai ridicat în substanțele de protecție antioxidante deja amintite, precum și de vitamine B, magneziu și potasiu.

 

Vitamina B1, de pildă, este elementul declanșator pentru metabolismul energetic al carbohidraților, iar acidul folic, care aparține grupei vitaminei B, reprezintă și el, datorită efectului său de reducere a homocisteinei, un factor nutritiv important pentru menținerea sănătății pereților vaselor sanguine. În cazul unei concentrații ridicate în sânge, homocisteina poate dăuna vaselor sanguine într-un mod asemănător colesterolului. Dictonul „Omul este atât de sănătos pe cât de sănătoase îi sunt vasele sanguine!“ este valabil și pentru ochi - și mai ales pentru aceștia.


Ce face acizii Omega-3 atât de sănătoși?

Puțini nutrienți se bucură în prezent de atâta atenție și recunoaștere științifică ca acizii grași Omega-3. În special cei cu lanț lung, proveniți din surse marine – mai ales de la pești grași de apă rece – se dovedesc adevărați acizi grași „premium“. Acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA) sunt cei mai eficienți din punct de vedere biologic.


Nutrienți pentru un viitor sănătos

La drept vorbind, istoria evoluției speciei umane ar trebui rescrisă: cercetători britanici au confirmat că acizii grași multinesaturați cu lanț lung Omega-3 EPA și DHA au servit, de fapt, ca substanță-cheie pentru formarea creierului uman și astfel a lui homo sapiens modern. Nutriționiștilor le este cunoscut faptul că alimentația „omului primitiv“ conținea din belșug DHA și EPA. Michael Crawford, profesor la Institutul pentru Chimia Creierului, University of North London, a publicat un studiu despre modul în care acizii grași Omega-3 influențează încă din pântecele mamei dezvoltarea inteligenței și a capacității vizuale a fătului și preîntâmpină mai târziu afecțiuni cardiovasculare. Colegul său, profesorul William Connor, din SUA, a atras atenția încă în anul 1996, la un congres internațional de alimentație ce avea loc la Barcelona, că acizii grași Omega-3 reprezintă componente importante ale celulelor nervoase și ale creierului, precum și ale retinei ochiului. Fiind vorba despre niște nutrienți esențiali, se considera necesară ingerarea lor în cantități suficiente odată cu hrana.


Acest lucru era socotit valabil în special pentru femeile însărcinate sau care alăptează, ținând cont de rolul special pe care l-ar avea mai ales acidul gras Omega-3 DHA în dezvoltarea sistemului nervos la făt și în perioada copilăriei timpurii, ca și pentru procesul de creștere. Din acest motiv, Connor a pledat pentru o îmbogățire globală a formulelor de lapte pentru bebeluși cu DHA, pentru a se oferi și sugarilor nealăptați, și prematurilor posibilitatea unei dezvoltări mentale și corporale optime.


Femeilor însărcinate și celor care alăptează li se recomandă asimilarea zilnică a cel puțin 200 mg DHA, provenit din consumul de pește și/sau din suplimente alimentare. DHA reprezintă o substanță obligatorie în alimentația mamelor în timpul sarcinii și al perioadei de alăptare.

 

DHA – acidul gras al ochilor


Capacitatea de influențare pozitivă a proceselor metabolice de bază se explică prin calitatea sa de componentă funcțională a membranelor celulare, în special cele ale celulelor nervoase și ale creierului, precum și ale retinei. Compoziția acizilor grași din membrana celulară este influențată de factorii nutritivi. Creierul și ochii prezintă o afinitate deosebită pentru îmbogățirea prin acizii grași Omega-3 cu lanț lung. Acidul gras DHA este depozitat în primele patru până la șase luni de viață într-o concentrație deosebit de ridicată în celulele fotoreceptoare ale retinei și ale cortexului vizual din lobul occipital al creierului. Creierul are capacitatea de a sintetiza DHA din stadii preliminare, însă cea mai mare parte a acidului gras DHA din creier provine din DHA-ul deja procesat și/sau cel asimilat odată cu hrana din plasma sanguină.


DHA este acidul gras dominant în creier și în retină, unde apare mai ales în așa-numitele fosfolipide. În cadrul retinei, DHA deține funcții structurale și de protecție.

Ca element component al fosfolipidelor, DHA influențează în interiorul membranei celulare fluiditatea, densitatea și permeabilitatea, adică întreaga capacitate de funcționare a acesteia.
Studiile efectuate pe modele de membrană au evidențiat faptul că acest conținut ridicat de DHA Omega-3 este important pentru activitatea fotochimică maximă a purpurei vizuale – rodopsina.

Înconjurată de fosfolipide bogate în DHA, rodopsina este, se pare, activată mai bine de lumină, pentru a efectua apoi, prin alte reacții biochimice, semnale nervoase. DHA influențează funcția de semnalizare a celulelor retinei din cadrul fototransducției – procesul în care energia luminii este prelucrată în retină și transformată în semnale nervoase.


Acidului gras DHA îi revin însă și anumite funcții de protecție în raport cu capacitatea vizuală. Astfel, acidul gras Omega-3 cu lanț lung protejează celulele fotoreceptoare de apoptoza (moartea celulelor) cauzată de stresul oxidant și preîntâmpină acumulările de lipofuscină, caracteristice degenerării maculare legate de vârstă, în epiteliul pigmentat al
retinei. Concluzia: Acidul gras DHA reprezintă pe tot parcursul vieții o premisă esențială pentru menținerea sănătății și capacității funcționale a ochilor.


Acidul gamma-linolenic Omega-6


Pe lângă acizii grași Omega-3 EPA și DHA există un acid gras Omega-6, căruia îi revine de asemenea, în mod clar, un rol important în ceea ce privește întreținerea sănătății ochilor. Este vorba despre acidul gamma-linolenic Omega-6. Acesta are o acțiune antiinflamatoare și s-a dovedit folositor în cazul ochilor uscați.


La mulți pacienți care suferă de ochi uscați sunt afectate în funcționarea lor glandele meibomiane (tarsale).

Este vorba despre niște glande sebacee micuțe, aflate la marginea pleoapelor, care joacă un rol important la producerea stratului lipidic al peliculei lacrimale. Recent s-a demonstrat că pacienții cu afecțiuni funcționale ale glandelor meibomiane profită de pe urma asimilării de acid gamma-linoleic Omega-6 și de acid gamma-linolenic, întrucât funcționarea glandelor respective s-a ameliorat.

Acidul linoleic se găsește în uleiurile din semințe oleaginoase. Limba mielului (borago officinalis) conține acid gamma-linolenic. Este însă important ca în alimentație să existe un raport echilibrat între acizii grași Omega-3 și Omega-6.


Tabela de mai jos prezintă nutrienții benefici pentru ochi, sursele și modurile de acțiune ale acestora:

 

     
Nutrientul benefic ochilor: In: Funcția:
Vitamina A De exemplu în ficat, unt, lapte integral, pește gras, ouă Indispensabile pentru funcția văzului și o bună vedere de noapte.
Neajuns: nictalopia
Vitamina A/beta-caroten De pildă în soiurile de fructe și legume de culoare galbenă până la roșie, ca și în cele verzi, cum sunt caisele, mango, morcovii, broccoli
Antocian De exemplu în coacăze negre, afine Captator de radicali; captator de radical în vederea scotopică și mesopică; vederea scotopică și mesopică
Vitaminele B   Metabolismul energetic al nervilor optici
Vitamina B1 Vitamina B1
În produsele din cereale integrale, fulgi de ovăz, carne, lapte și produse lactate, pește
Metabolismul energetic al nervului optic
Vitamina B2 În carne, ouă, produse din cereale integrale, ficat, lapte și produse lactate Întreținerea sănătății membranelor oculare, susține metabolismul vitaminei A
Vitamina B6 În produse din cereale integrale, păstăi, lapte, carne Protejarea canalelor oculare de acumulările de homocisteină
Vitamina B12 În ficat, carne, ouă, pește, produse lactate
Acidul folic În legumele cu frunze verzi, de ex.: spanac, salată verde, portocale, produse din cereale integrale
Vitamina C În fructe, legume, sucuri de fructe Captator tipic de radicali, protejarea cristalinului și a retinei
Vitamina E În uleiul de rapiță, uleiul de măsline, uleiul de nucă, nuci, semințe oleaginoase Captează radicalii liberi și protejează cristalinul
Cuprul În nuci, cereale integrale, măruntaie Componentă a enzimelor
Captator de radicali
Luteina / zeaxantina În special în legume (de exemplu în varza creață, spanac, porumb), însă și în fructe (coacăze negre) Componente ale “petei galbene“
Importante pentru o bună acuitate vizuală
Protejează retina ca niște „ochelari de soare“ din interior împotriva luminii ultraviolete.
Acizii grași Omega-3
EPA
DHA
În peștele gras, de exemplu în sardea, hering, macrou, somon Întreținerea sănătății glandelor și peliculei lacrimale; întreținerea capacității de funcționare a canalelor oculare; componentă esențială a retinei; indispensabili pentru funcția văzului

Acizii grași Omega-3

ALA

De pildă în uleiul de rapiță,

uleiul de in, nuci

Etapă preliminară pentru producția proprie de EPA și DHA a organismului (rata de transformare: 2 – maximum 10 procente).
Acid gras Omega-6
Acid gamma-linolenic
În uleiul de borago officinalis, uleiul de ciuboțica cucului Menținerea sănătății glandelor și peliculei lacrimale; important: menținerea unui raport corect față de Omega-3.
Seleniul În ouă, pește, linte, miezuri de nucă Protejarea celulelor de radicalii liberi
Zincul În carne, pește, brânză, fructe de mare Protejarea celulelor de radicalii liberi; întărește efectul vitaminei A referitor la vederea pe timp de noapte.

Cuvinte cheie: Altele, Probleme vedere, Alimentatie, Zinc, DHA – acidul gras al ochilor, Vitamina A

Un proiect sustinut de: